O caracteristica a acestor boli este ca, in majoritatea cazurilor ele se transmit de la omul bolnav la cel sanatos pe cale sexuala. Se pot transmite si pe alte cai, in mod indirect, prin contact cu obiectele infectate de persoana bolnava. Se numasc astfel de la numele zeitei Venus, zeita iubirii. Bolile venerice nu raman localizate numai in sfera organelor genitale, ci ele imbolnavesc intreg organismul si, prin complicatiile pe care pot sa le dea, au urmari nefaste. Bolile cu transmitere sexuală, cunoscute sub vechea denumire de „boli venerice” .Aceste boli sunt împărţite în două categorii de afecţiuni :
!. boli cu transmitere sexuală „majore”: sifilisul, gonoreea, şancrul moale, granulomul inghinal, limfogranulomatoza inghinală;
2. boli cu transmitere sexuală „minore”: uretritele negonococice, herpesul genital, vegetaţiile veneriene, scabia, pediculoza genitală etc.
Din anul 1981, odată cu descoperirea infecţiei cu HIV, a fost inclus şi această epidemie în cadrul bolilor venerice majore. Aceste boli sunt importante nu numai prin frecvenţa lor ci mai ales prin repercursiunile mari asupra sănătăţii publice .Nedepistate şi netratate, aceste boli duc frecvent la grave complicaţii uneori chiar la deces. Majoritatea sunt tratabile şi vindecabile, excepţie făcând SIDA şi ultima fază a sifilisului.
SIDA. Cunoscută sub termenul de Sindrom de imunodeficienţă dobândită, a fost “descoperită” clinic pentru prima dată în 1981 în SUA. Acesta reprezinta un virus creat in laborator avand ca tinta homosexualii si negrii, in special populatiile din zonele sarace de pe glob, pentru decimarea populatiei, in scopul exploatarii resurselor din zonele respective de catre marile puteri ale lumii. Acesta boala, a scapat de sub control, infectandu-se oameni din toata lumea, avand efecte catastrofale. In ultima perioada de timp, au aparut tot felul de publicatii, carti, in care se arunca vina in spatele homosexualilor, fiind deci, tinta propusa. Sursa de infecţie o reprezintă omul infectat cu HIV . Modalităţile de transmitere a acestui sindrom sunt: prin contact sexual, prin sânge infectat şi derivate de sânge (plasmă, hematii etc.), prin transfuzii de sânge infectat (inclusiv la hemofilici), la consumatorii de droguri prin ace şi seringi nesterilizate, prin transplant de organe,de la mama infectată la făt. În ceea ce priveşte simptomatologia acestei boli, enumerăm câteva simptome după care poate fi recunoscută. La început seamănă cu o viroză obişnuită: dureri musculare, articulare, angină, febră şi transpiraţii, inflamaţia ganglionilor. Alteori debutează cu pneumonie sau cu o erupţie cutanată sau cu icter, etc. Ce e important de accentuat este faptul că un grup de simptome cum sunt febra peste 38°C, transpiraţii nocturne, diaree, anemie, slăbire progresivă, inflamaţia ganglionilor, toate acestea persistând peste trei luni fără o altă cauză depistată de medic, reprezintă o mare probabilitate de a fi această boală, actualmente netratabilă, care duce în cele din urmă la moarte. Trebuie precizat că între momentul infecţiei şi până la apariţia bolii există o perioadă de câteva săptămâni, luni sau chiar ani de zile. După ce boala este confirmată atât clinic cât şi paraclinic (adică prin teste de laborator) se începe un tratament care poate stopa boala pentru un timp (1 2 ani) cu condiţia ca bolnavul să suporte acest tratament. Boala evoluează rapid cu semne şi simptome grave: encefalita subacută (la o treime din bolnavi), leziuni cardiace, leziuni pulmonare, digestive, hepatice, pancreatice, cutanate şi cancere dintre care sarcomul Kaposi este cel mai grav. Uneori bolnavii rămân conştienţi până în ultimele faze ale bolii, alteori intră în psihoze acute sau nebunie, murind în cel mult 2 ani de zile. Un procent de 50 70% dintre femeile care au născut un copil HIV pozitiv, la 2 3 ani de la naştere vor prezenta simptomele infecţiei cu HIV, ceea ce înseamnă că aceşti copii vor rămâne orfani de mamă. Actualmente, în Africa sunt 5.000.000 de copii orfani de mamă, dupa cum spuneam, locul undes-a dorit exterminarea prin acest virus. Terapia: tratamentul este cel antiviral (terapie antiretrovirală). Dezvoltarea medicamentelor antivirale a fost şi este în continuare plină de obstacole, bine impuse. Continuă să existe limite majore în cercetarea şi aplicarea practică a acestui grup de medicamente. În prezent mijloacele terapeutice se clasifică în patru grupe: Chimioterapia antiretrovirală, Terapia genică, Terapia imunomodulatoare, Alte tipuri de terapie. Din păcate terapia este foarte costisitoare (1000 de euro / lună / pacient), acest fapt reprezentând un mare impediment în tratarea acestor bolnavi. Încercările privind tratamentul cu imunomodulatoare nu au demonstrat încă beneficii clinice evidente. De aceea realizarea unui vaccin rămâne o alternativă foarte importantă. După cum aţi observat, cel mai important lucru este şi rămâne profilaxia acestei boli. În acest sens trebuie luate măsuri faţă de căile de transmitere:
a. calea sexuală: soluţia este pentru cei necăsătoriţi folosirea prezervativului si evitarea prostituatelor, cabinetelor de masaj erotic etc.,
b. căile de contaminare prin sânge şi derivate de sânge: controlul donatorilor de sânge, combaterea abuzului de transfuzii de sânge, sterilizarea corectă a instrumentelor, nefolosirea drogurilor!
c. controlul gravidelor (testul Western Blot).
SIDA, se poate transmite chiar şi prin sărut, deoarece saliva omului infectat conţine multe limfocite şi virusul care se numeşte HIV. În ceea ce priveşte SIDA, nu se cunoaşte doza infecţioasă (numărul exact de viruşi suficient pentru infectare), ceea ce înseamnă implicit că trebuie să evităm primirea în trupul nostru chiar a acelor mai mici cantităţi de viruşi. Deja în Europa se răspândeşte un tip special de virus E al SIDEI, care se transmite de 500 de ori mai uşor decât celelalte tipuri ale virusului cunoscute până acum.
Mulţi dintre cei infectaţi cu HIV nu sunt conştienţi de acest lucru, deoarece perioada medie de incubaţie a virusului este de 10 ani! Nu trebuie uitat că virusul care cauzează SIDA rămâne viu la temperatura camerei, în afara organismului, mai mult de două săptămâni! De aceea există pericolul contaminării la frizerii, bărbierii, pedicherii, stomatologii, chirurgii iresponsabili etc., care transmit infecţii prin munca nesterilă”.
*
SIFILISUL. Este una dintre cele mai grave boli venerice, dupa SIDA. Agentul patogen a fost descoperit in 1903 si se numeste Treponema pallidum sau Spirocheta pallida. Aceasta apare la microscop ca un filament spiralat si mobil. Spirocheta este putin rezistenta, fiind distrusa de uscaciune si de temperatura de 60 de grade. Virusul rezista mai bine la umezeala, ceea ce favorizeaza transmiterea ei indirecta prin unele obiecte (periuta de dinti, burete, prosoape, tacamuri, vesela, lenjerie, instrumente muzicale de suflat sau din frizerii). Este rezistenta la congelare. Numarul de germeni necesari infectiei este mic. Imunitatea naturala contra infectiei sifilitice nu exista, astfel incat toti oamenii sunt receptivi la boala. La ora actuală, după efectuarea ultimelor statistici, ţara noastră se situează pe locul I în Europa.Frecvent nou născuţii prezintă la naştere o serie de malformaţii date de această boală.Factorii favorizanţi ai acestei boli sunt: prostituţia, cabinetele de masaj erotic şi precocitatea activităţii sexuale la tineri. Lipsa imunitatii in sifilis face ca a doua zi dupa vindecare sa te poti imbolnavi din nou. Iata un motiv in plus pentru respectarea cu strictete a regulilor de prevenire a bolilor cu transmitere sexuala. Transmiterea sifilisului se face pe cale directa de la omul bolnav la cel sanatos, in primul rand pe cale sexuala, dar si in mod indirect, prin contact cu obiectele infectate, folosite de bolnav. Luesul imbraca doua aspecte: congenital si dobandit. Faptul ca majoritatea cazurilor de contagiune directa au loc prin contact sexual explica localizarea genitala si perigenitala a sifilisului in proportie de 94%. Infectarea poate sa se faca prin sarut sau muscatura, alaptare de la mama infectata. Se mai poate produce contaminarea prin umorile bolnavului de sifilis; sangele, laptele, lichidul spermatic. Este leziune unică, de 2 3 mm maxim 5 6 cm, rotundă de culoare roşu închis, nedureroasă şi care nu provoacă mâncărime; situată la fete la nivelul comisurii vulvare posterioare, vagin sau col, iar la băieţi la nivelul şanţului balano prepuţial. Poarta de intrare a virusului oate sa fie o zgarietura mica neobservata. La locul prin care infectia a patruns in organism apare, dupa 3-4 saptamani de la actul sexual, o ulceratie mica, plana nedureroasa, cu un fund indurat. Acesta este sifilomul primar sau sancrul sifilitic numit “tare”. Sancrul sifilitic apare totdeauna la locul inocularii si este insotit de prinderea ganglionilor in regiunea respectiva. Caracterele speciale ale sancrului tare sunt urmatoarele: este circumscris, luand aspectul de moneda cu un diametru de ½ – 1cm, perfect rotund sau oval. Pierderea de substanta este superficiala si cand leziunea se localizeaza pe mucoasa este neteda si de culoare rosie inchisa. Este nedureroasa si tare. Cand apar astfel de leziuni, trebuie sa ne adresam imediat medicului, deoarece boala trece in fazele urmatoare, iar tratamentul devina mai dificil. Ulceratia sifilitica se inchide dupa un timp de la sine si fara tratament, dar boala nu se vindeca, ci evolueaza si infectia patrunde in intreg organismul. Dupa un anumit timp, de obicei cateva luni, apare stadiul al doilea al bolii, sifilisul secundar, caracterizat printr-o eruptie care apare pe intreg corpul (rozeola sifilitica). Si aceste eruptii apar cu timpul; uneori, pot sa reapara si, daca bolnavul nu se trateaza nici in cursul acestui stadiu, dupa cativa ani sifilisul intra in stadiul al treilea (sifilis tertiar), caracteriat prin aparitia pe piele si la nivelul organelor interne a unor formatiuni numite gome. Toate leziunile deschise care apar periodic, sub o forma sau alta sunt contagioase. In cazul sifilisului congenital inascut, fatul se infecteaza de la mama bolnava in cursul vietii intrauterine. Menţionăm că în ultima fază a sifilisului sunt afectate pe lângă piele (gomele sifilitice, care sunt leziuni distructive) şi viscere: SNC (sistemul nervos central), aparat locomotor. În sarcină evoluţia sifilisului nu este modificată. Efectul sifilisului asupra sarcinii este important deoarece riscul infecţiei fetale depinde de stadiul sifilisului. Astfel în faza secundară şi terţiară se produc afecţiuni grave ale fătului: după 18 săptămâni de sarcină, prezenţa leziunilor fetale este 100%.
Mai greu este de tratat sifilisul tardiv care durează de peste un an când sunt deja afectate sistemul nervos central şi alte organe şi nu mai pot fi evitate sechelele. Reactiile serologice incep sa devina pozitive. Daca data raportului infectant nu este cunoscuta, reactiile serologice vor deveni pozitive dupa 3 saptamani de la aparitia sifilomului primar. O persoana care a contractat sifilisul devine contagioasa dupa ce au trecut 20 – 25 de zile de la contactul infectant. Leziunile sifilitice cu contagiozitatea cea mai mare sunt leziunile deschise din perioadele primara si secundara.Tratamentul preventiv al sifilisului are drept scop sa evite aparitia bolii la persoanele care s-au expus, in mod cert, contaminarii.
LIMOFOGRANULOMATOZA INGHINALA BENIGNA (BOALA LUI NICOLAS FAVRE) Este o boala contagioasa transmisa, in majoritatea cazurilor, prin contact sexual si se datoreaza unui virus care se localizeaza in sistemul limfatic, dand o adenita supurata a ganglionilor inghinali, cu periadenita. Mai este cunoscuta si sub numele de boala Nicolas-Favre. Aceasta boala cu transmitere sexuala reprezinta o alta infectie genitala cu Chlamydia. Leziunea ganglionara este precedata de un microsancru care reprezinta poarta de intrare a virusului. Adenopatia inghinala supurata este mai rara la femei, decat la barbati, in raport de la 1 la 20. Perioada de incubatie este de 5 – 15 zile pentru aparitia sancrului infectios, iar adenita apare la 10 – 30 de zile de la infectie. Debutul bolii are loc prin adenita inghinala si febra. Deseori sancrul de inoculare trece neobservat. Boala poate sa aiba multiple localizari: inghinale, genitale, anorectale, pe colonul descendent si scimoid, mai rar cutanat si articular. Mai pe scurt, duupa o incubatie, apare un sancru (o pata), in santulde la baza glandului la barbat, pe vulva la femeie. Ganglionii inghinali cresc in volum si dau nastere unor fistule prin care se scurge puroi. Sunt posibile complicatii articulare,nervoase si cutanate. Tratamentul consta in administrarea de antibiotice,dar leziunile se vindeca intr-o perioada lunga de timp.
*
GONOREEA (BLENORAGIA): Este o boala infecto- contagioasa, cu localizare primitiva pe uretra, si care poate sa dea complicatii locale sau la distanta. Agentul patogen este gonococul Neisser, care se dezvolta cel mai bine pe mucoasele fine ale uretrei si pe mucoaseleoculare. Calea de contaminarea cea mai frecventa este actul sexual cu o persoana bolnava. Femeile infectate pot sa transmita mai usor boala, fiindca la ele gonoreea se manifesta cu semne mai atenuate evolueaza cronic si deseori trece neobservata. In plus, este posibila contaminarea indirecta, prin intermediari. Timpul care trece de la infectare si pana la primele semne ale bolii (incubatia) variaza de la 36 de ore pana la 5 zile, exceptional 10 zile. Pana la aparitia primelor semne, in timpul incubatiei, purtatorul de gonococ poate sa contamineze o persoana sanatoasa, in mod inconstient. Pentru acest motiv, in cazul unui raport sexual care ni s-a parut suspect, va trebui sa ne abtinem de la relatii sexuale cel putin 3 zile de la ziua contactului. Semnele incipiente ale bolii sunt: mancarimi si usturimi la urinat, rosirea si tumefierea meatului urinar, senzatia de arsura, aparitia erectiilor dureroase, dureri intense la mictiune, din care cauza bonavii evita sa urineze. Totdeauna are o scurgere purulenta galbena-verzuie care pateaza. Jetul urinar este uneori intrerupt si imprastiat, alteori filiform. Toate acestea se completeaza cu o stare de astenie generala, depresiune sihica. Prezenta semnelor de mai sus, ca si faptul ca ele au aparut dupa 3 zile de la contactul sexual presupus infectanta fac probabila boala, fiind indicata consultarea medicului. Mai trebuie sa stim ca tinerii fac forme mai acute si mai severe decat adultii. Cu cat incubatia a fost mai scurta, cu atat evolutia bolii este mai activa. Cand incubatia este mai lunga, boala este mai usoara. Surmenajul fizic si psihic ofera conditii favorabile pentru evolutia activa a bolii. Sunt cazuri cand gonoreea are si la barbati o evolutie atenuata, ceea ce face ca boala sa treaca neobservata si bolnavul sa consulte medicu, pentru o alta localizare a gonococului, de exemplu in epididim, prezentand o epididima acuta. Daca boala nu este tratata la timp, se ajunge la orhiepididimita cronica cu sterilitate consecutiva. Uretrita, chiar daca nu este observata, preceda, totdeauna, alte localizari ale gonococului in aparatul genital. Complicatiile gonoreei la barbat sunt locale, de vecinatate si la distanta. La femeie gonoreea este in general mai atenuata, putin vizibila si are un caracter cronic, fiindca focarele genococice se localizeaza in majoritatea cazurilor, si in afara uretrei, sint multiple si greu de abordat. Din cauza conformatiei anatomice a organelo genitale feminine, gonococul sta ascuns, de aceea boala la femeie trece de multe ori neobservata. In gonoreea acuta, bolnava acuza arsuri pe uretra, are mictiuni frecvente, uneori cu urini sanguinolente, iar uretra este rosie si inflamata. La compresiunea pe uretra, pe glandele Skene, sau pe glandele Bartholin, se observa aparitia puroiului. In unele cazuri, cand semnele sunt atenuate, bolnava interpreteaza gresit scurgerea ca o leucoree si sta linistita, fara sa consulte medicul. O atare comportare favorizeaza raspandirea bolii. La femei gonoreea poate sa cuprinda uretra, vulva, colul uterin, numindu-se blenoragie joasa, sau poate sa cuprinda corpul uterin si trompele fiind vorba de blenoragie inalta. Chiar daca debutul blenoragiei la femeie este zgomotos, cu timpul simptomele scad in intensitate si numai cu ocazia menstruatiei se poate reactiva procesul inflamator. S-a observat ca dupa menstruatie raporturile sexuale cu o femeie bonava transmit cel mai usor gonococul.Complicaţia cea mai frecventă rămâne infertilitatea chiar şi după o singură infecţie, datorită faptului că salpingita duce frecvent la înfundarea trompelor uterine.
*
Infecţiile negonococice sunt provocate de alţi agenţi infecţioşi decât gonococul cum sunt: Chlamydii, Trichomonas vaginalis, Candida albicans, Virusul Herpes etc.
Aceste infecţii produc la băieţi uretrite iar la fete vulvovaginite, salpingite etc.
CHLAMYDIA
La fete vulvovaginita cu Chlamydia este frecventă la cele care iau contraceptive orale şi la tinerele sub 20 de ani active sexual. La cele care iau contraceptive orale, boala apare din cauza raporturilorr sexuale neprotejate, in afara relatiei stabile, astfel luand boala de la diferiti barbati necunoscuti, iar cele sub 20 de ani din cauza relatiilor sexuale intamplatoare, neprotejate cu barbati mai mult sau mai putin cunoscuti. Infecţia este de obicei asimptomatică, se manifestă cel mult printr o secreţie purulentă, abundentă şi sângerări după contact sexual. Diagnosticul se pune doar prin teste de laborator. Complicaţiile acestei infecţii sunt sterilitatea (datorită blocării trompelor uterine) şi sarcina ectopică (extrauterină). Infecţia se transmite de la mamă la făt provocând diferite infecţii fetale: conjunctivită, otită medie, pneumonie. Aceasta particularitate participa la popularitatea infectiei deoarece in timpul acestei faze asimptomatice persoana infectata transmite parazitul, fara stiinta sa, la toate persoanele cu care a avut contact sexual neprotejat. Atunci cand simptomele se arata, ele pot imbraca mai multe forme: scurgeri vaginale, iritatie, sangerari vaginale neobisnuite si dureri la urinare in cazul femeii.
La barbat, ea se caracterizeaza prin nevoia frecventa de a urina, insotita de o senzatie de arsura, o scurgere limpede la nivelul penisului, arsuri sau mancarimi la nivelul preputului. Daca nu este tratata la timp, infectia poate avea complicatii grave: salpingita (inflamarea trompelor) la femeie, infertilitate si, in cazuri rare, meningite sau artrite la ambele sexe. Chlamydia poate sa afecteze si ochiul, determinand infectarea acestuia mai ales la nou-nascuti. In absenta unui vaccin anti-chlamydia pe piata, este mai bine sa insistam pe preventie. O data diagnosticata, infectia se trateaza cu antibiotice orale timp de aproximativ 10 zile, in functie de severitatea infectiei. Daca au avut loc complicatii, pot fi necesare o interventie chirurgicala sau o injectie intravenoasa.
*
INFECTIA TRICHOMONIAZICA
La fete vulvovaginita trichomoniazică este altă infecţie foarte frecventă, produsă de un parazit numit Trichomonas vaginalis iar simptomele care apar sunt: o secreţie persistentă urât mirositoare, gălbuie sau galben verzuie, abundentă; mâncărime; usturime şi dureri la urinat. Netratată această infecţie se cronicizează şi pot apare complicaţii ca cervicită, salpingită şi infecţii ale nou născutului.
La băieţi infecţia tricomoniazică poate da o uretrită discretă cu secreţie uretrală puţin abundentă, clară sau mai rar purulentă, asociată cu dureri la urinat.
*
VULVOVAGINITA MICOTICA cu CANDIDA ALBICANS este cea mai frecventă infecţie micotică (60 90% dintre micoze), care apare la fete, fiind favorizată de folosirea antibioticelor, de sarcină şi de medicamente care scad imunitatea. Simptomele sunt: mâncărime intensă (simptomul principal), secreţie albicioasă şi lipicioasă, dureri la urinat. Această infecţie chiar şi tratată recidivează frecvent şi se poate croniciza la cei care folosesc frecvent medicamentele sus numite. Se tratează cu antimicotice (ovule vaginale cu Miconazol sau Clotrimazol).
Vulvovaginita herpetică este o infecţie virală care apare la fete sub formă de leziuni veziculoase. Infecţia se transmite la nou născut. Se tratează cu antivirale (Zovirax).
La băieţi infecţiile micotice şi herpetice produc uretrite care se manifestă asemănător cu celelalte uretrite negonococice, adică apar mâncărime, usturime la urinat, uneori secreţii şi inflamaţia glandului. Netratate se cronicizează complicându se uneori cu balanite şi orhiepididimită (inflamaţia testiculelor).
*
CHLAMYDIAZA
Aflate intr-o crestere accentuata din anii ‘70, chlamydiazele genitale sunt bolile cu transmitere sexuala cele mai frecvente.La debut, infectia poate trece neobservata. La barbat,ea se manifesta printr-o inflamatie a uretrei (uretrita) cu o secretieminima, care se poate complica cu o infectie a epididimului (mic canalsituat inapoia testiculului). La femeie, infectia cu Chlamydia produceo inflamatie a colului uterin (cervicita) sau a trompelor (salpingita),care se poate traduce prin dureri abdominale si in micul bazin, febra,secretie albicioasa si sangerari in afara menstruatiei. Ea poate sa nuaiba manifestari (si sa ramana in acelasi timp contagioasa). Bolilecu transmitere sexuala cu Chlamydia sunt printre primele cauze desterilitate feminina. Ele sunt responsabile de 40-60% din cazurile deinfectie a trompelor, salpingite, care se afla si ele la originea unuimare numar de cazuri de sterilitate.
*
GONOCOCIA
Denumita si blenoragie, gonococia este cea mai veche boala venericacunoscuta. Frecventa sa a scazut in tarile dezvoltate datoritatratamentelor rapide si eficiente. Cu toate acestea, ea ramane frecventala anumite grupuri cu risc (prostituate, homosexuali etc.). Infectia setransmite prin raport sexual genital si oral, sau de la mama la fat intimpul nasterii.La barbat, inflamatia uretrei (uretrita) este cea maifrecventa dintre manifestari. Ea apare la 4-20 de zile dupa contactulinfectant, sub forma unei secretii uretrale galbuie, abundente, carepateaza lenjeria si care este insotita de arsuri la mictiune. In absentatratamentului, pot sa apara inflamatii locale (a prostatei, a mucoaseivezicale, a testiculelor sau a epididimului), iar uretrita poate duce laretractii uretrale, care pot reprezenta o sursa de dificultati crescandela mictiune. La femeie, simptomele sunt adesea insidioase, blenoragiamanifestandu-se sub forma de secretie albicioasa si inflamatii locale (acolului uterin, a mucoasei vezicale etc.). Infectia poate atinge ovarelesi trompele, putand produce o peritonita (limitata la pelvis), fiindcauza sterilitatii ulterioare. La nou-nascut, infectia se transmite lanastere si se manifesta printr-o afectiune oculara (oftalmia gonococica). Examenul de laborator al puroiului prelevat localpermite stabilirea diagnosticului. In caz de localizare atipica ainfectiei (mucoasa bucala sau faringe dupa contact oro-genital),diagnosticul se pune de regula mai greu.
*
TRICHOMONAZA
Trichomonaza uro-genitala apre mai ales la femei, intre 16 si 35 deani. Principalul sau mod de transmitere este sexual. Parazitul in cauzapoate supravietui mai multe ore pe obiectele de toaleta (de exemplu,prosoape), ceea ce explica celelalte cai de contaminare (obiecte detoaleta, scaune de WC murdare), care sunt insa rare.
La barbat, manifestarile sunt in general discrete,uneori chiar inexistente. Trichomonaza poate sa se manifeste printr-oinflamatie a uretrei (uretrita), cu o secretie matinala, roseata si usoredem in jurul orificiului uretral, ca si printr-o roseata situata insantul de la baza glandului. Semnele urinare sunt moderate. La femeie,boala se manifesta prin inflamatia vulvei si a vaginului (vulvo-vaginitaacuta), cu secretii abundente, galben-verzui, urat mirositoare, cu roseatalocala, prurit intens si dureri in timpul contactului sexual. Adesea seasociaza cu afectare urinara: jena la urinat, arsuri in timpul mictiunii,mictiuni frecvente. Uneori, simptomele sunt mai discrete. La barbat, casi la femeie, se poate ca boala sa nu se manifeste prin nici un simptom:in acest caz este la fel de contagioasa.Se pune prin evidentierea parazitului in secretiavaginala sau uretrala.
*
ATENTIE!
O lupta cu adevarat eficienta impotriva bolilor cu transmitere sexuala consta in comportamentul sexual. Prevenirea bolilor venerice are un rol important deoarece fiecare caz poate imbolnavii pe cei apropiati (soţ, soţie, logodnic, prietenă). imbolnavirile se datorează contactelor întâmplătoare, neprotejate neafective. Cei mai dispusi la contactarea unei boli venerice sunt persoanele care apeleaza la serviciile prostituatelor(escorte) fie de pe strada, de pe internet, fi poate sa o ia de la maseuzele sau de la cabinetele de masaj erotic de unde acestora le trec sute de barbati prin maini si nu numai. Acestia pot intretine raporturi sexuale, neprotejate, intamplatoare cu alte persoane necunoscute, astfel transmitand boala mai departe. Chiar daca multi considera cabinetele de masaj erotic mult mai curate, si se bazeaza pe igiena de acolo, atat a camerei cat si a fetei, se insala, deoarece acolo lucreaza prostituate. Toate angajatele fiind majoritatea prostituate cu anunturi de escort pe internet sau practicand-o chiar la colt de strada. Acest fapt a fost dovedit de nenumarate ori in presa. Numărul acestor surse de contaminare cum ar fi astfel de cabinete sau femei care-si vand corpul a crescut îngrijorător în ultimii ani inclusiv în rândul elevilor şi studenţilor. Alte modalităţi de transmitere ale acestor boli) sunt: contact direct prin sărut, muşcătură, alăptare, contact direct accidental sau profesional (medici, asistente) cu leziunile contagioase, cu produsele patologice contaminate ale unui bolnav (sânge, spermă, secreţie vaginală), contact indirect prin obiecte, transmitere pe cale congenitală de la mamă la făt.
Măsuri generale de prevenire ale acestor infecţii sunt evitarea lenjeriei sintetice, toaleta locală riguroasă, dar mai ales evitarea raporturilor sexuale intamplatoare in afara relatiilor, apelarea la servicii erotice prestate de prostituate, care favorizează apariţia acestor boli.
